noul meu prieten:D

Weekendul trecut prietenele mele m-au scos la plimbare. Unde in alta parte daca nu in parc...de data asta Cismigiu. Ce-i drept in ultima vreme doar in Cismigiu mergem. Acolo l-am intalnit si pe Marky in urma cu ceva timp. Nu a fost tocmai o intamplare: stapanii nostri au aranjat totul , au stabilit locul , ora , totul in cel mai mic detaliu...asa am inteles eu periatul insistent dinaintea plecarii. Oricum eu si Marky parem sa ne intelegem din ce in ce mai bine. Ba mai mult mi-a oferit in dar o minge de tenis cu care imi place sa ma joc la nebunie. Trebuie sa recunosc este prima minge de tenis pe care nu am spart-o :D.

Acum trebuie doar sa invat sa le ascult mai mult pe fete cand imi spun sa nu alerg ca bezmetica prin tot parcul si am toate sansele sa scap de lesa precum Marky. Ultima data a fost cam enervant....nu au avut incredere in mine si m-au legat de un copac in timp ce prietenul meu zburda si se juca prin iarba. Din cand in cand ma dezlegau si alergau cu mine.. de fapt mai mult eu le alergam , dovada ca in drum spre casa mai mai ca au adormit.

Program de sambata

Chiar daca sunt alintata si imi arde doar de joaca , stiu ca exista catelusi mai putin norocosi care nu au simtit niciodata caldura unei familii , nu au avut o pernuta personalizata sau o casuta doar a lor. Am auzit vorbindu-se de o campanie de adoptie ce se organizeaza in fiecare sambata in parcul Obor. Mai exact http://www.4animals.ro/campanie_adoptii.html. Tare mi-as convinge stapanii sa mergem...poate poate imi gasesc un tovaras de joaca dar nu cred ca am sanse. Cel mai probabil voi merge sa ma joc cu ei si sa "ham-hamuim" .

...aveam 2 luni cand stapanii mei m-au adoptat! A trecut atat de mult timp de atunci...atatea vizite la doctor , plimbari prin parc , ziare peste fund , atatea portii de orez... totul pentru o buna educatie ;) Prima zi in parc m-a speriat ce-i drept: jumatate de ora am stat lipita de un copac. Din stanga Alexandra ma tragea de lesa....din dreapta Andreea incerca sa ma stimuleze cu jucarii si oase delicioase. Intr-un final am pornit la drum ...doi pasi in fața unul in spate:D Dar parcul Herastrau...atat de mare , plin de copaci uriasi , de frunze uscate - ce distractie puteam pierde. E drept la cele 6 luni pe care le aveam cel mai mult imi placea sa stau pe banca intre prietenele mele si sa urmaresc jocul celorlalti catei. Cred ca din acel moment am devenit mai curajoasa ; usor usor voi deveni cel mai curajos Golden Retriever!